O carte care merită toate steluțele și toate aprecierile mele. Întorsături de situație care mai de care mai șocante, jocuri de cuvinte fine, amănunte puse intenționat la vedere și care nu atrag prea mult atenția până când nu ni se dezvăluie adevărul din spate, personaje bine conturate și motivații puternice și logice.
Fiecare capitol a adus cu sine ceva nou și interesant, nu a fost nimic de umplutură. Fiecare scenă și fiecare dialog a ajuns, mai devreme sau mai târziu, să conteze în avansarea acțiunii.
Romanul începe cu prezentarea celor trei surori, Jude, Vivi și Taryn care, la prima vedere, duc o viață absolut normală într-o lume cunoscută de noi. Totul se schimbă în momentul în care Madoc le bate la ușă și le omoară părinții, căci Vivi este fiica lui, născută dintr-o dragoste pentru o muritoare. Aflăm că Jude și Taryn sun defapt surorile sale vitrege și sunt muritoare, în timp ce Vivi este o zână. Mama celor trei fete a fugit de lângă Madoc cu un muritor, păcălindu-l că a murit într-un incendiu acum zece ani.
Îndurerate și fără un adăpst, cele trei copile pleacă alături de Madoc în Tărâmul Zânelor. Mi-a plăcut mult faptul că acțiunea a fost relatată la persoana I, din perspectiva lui Jude. Mă așteptam ca totul să aibă loc prin ochii lui Vivi din moment ce ea este o zână, însă detaliul ăsta m-a făcut să îmi placă și mai mult cartea.
Deși a fost un număr mare de personaje, autoarea a avut grijă ca fiecare din ele să fie bine conturate. Acțiunea în sine a fost foarte stufoasă și îmi permit să spun că se citește destul de greu.
Până la jumătatea cărții suntem introduși în acea lume magică, de basm, aflăm de conflictele dintre Taryn și Jude și zânele de acolo, în special Caden, - unul din fiii regelui - Locke și restul grupului de zâne. Aceștia le face viața celor două un calvar, hărțuindu-le și supărându-le în fiecare zi. Aflăm și despre nemulțumirea lui Vivi de a se afla acolo, dorindu-și din răsputeri să se întoarcă în lumea muritorilor și să fie împreună cu iubita sa, Heather.
Din a doua jumătate, lucrurile se complică cu fiecare pagină. Conflicte regale, minciuni, trădări, întorsături de situație și duble trădări care defapt sunt justificate. Jude ajunge să ascundă un secret teribil, un secret ce zace chiar sub patul ei.
Aflăm faptul că prințul Dain nu e deloc ceea ce pare a fi, iar Oak - fiul lui Madoc și al Orianei - ascunde o soartă mult mai interesată, iar importanța lui în roman este imensă.
Odată dezvăluite și motivele din spatele chinurilor la care Cardan o supune pe Jude, întreaga perspectivă asupra lui se schimbă. La început îmi era indiferent, apoi îmi era extrem de antipatic, enervant, insuportabil, spre final a ajuns să îmi fie din nou indiferent, după care, încet, încet, am început să rezonez cu el și să simt o oarecare milă, dar și simpatie. Cu toate astea, mă cam așteptam la acea dezvăluire din partea lui, fiind și destul de evident, chiar clișeic pe alocuri.
Romanul în sine este extrem de complex și probabil că nu mi-ar fi suficiente pagini întregi să vorbesc despre acțiune, însă merită din plin. Te ține permanent în priză, nu plictisește, iar autoarea a știut exact când să aducă în scenă o nouă întorsătură de situație pentru a ține cititorul conectat în permanență la acțiunea dintre pagini. Recomand de o mie de ori. ⭐️⭐️⭐️⭐️⭐️