Încep prin a spune faptul că această carte reprezintă cel mai bun fantasy citit de mine în ultimul timp. Nu am avut până acum o carte încadrată în acest gen despre care să spun neapărat că ar fi prima în topul fantasy-urilor favorite, însă acum, cu siguranță că asta este.
Când am răsfoit romanul, la o primă vedere am apreciat mult lungimea capitolelor. În ciuda a ceea ce se spune despre cărțile fantasy, personal capitolele lungi mă obosesc, așadar, am început lectura cu un sentiment de relaxare și confort.
O avem în centrul atenției pe Sara, o adolescentă de paisprezece ani, mută, care a trăit toată viața navigând peste mări și oceane, la bordul navel alături de echipajul tatălui său. Părintele Sarei este om rece, dur și indiferent, căruia nici măcar nu îi știe numele și care se ferește să o privească în ochii.
De Ramirez pot să spun că mi-a plăcut foarte mult. Am reușit să îmi imaginez cu ușurință trăsăturile sale fizice și să îi simpatizez personalitatea, dar și grija și protecția față de micuța Sara.
Intriga se declanșează în momentul în care tatăl Sarei decide să semneze un Contract și să o abandoneze la Taverna Rozelor - bineînțeles, fără ca Ramirez să fie conștient de acest lucru.
Deși nu poate să vorbească, unele capitole sunt destinate paginilor sale din jurnal, din care îi putem afla gândurile și putem să o cunoaștem mai bine pe micuța Sara. Am apreciat faptul că aceste capitole nu au fost adăgate la întâmplare, ci doar în momente în care ar fi fost logic ca fata să aibă aces la jurnal sau la niște foi goale și un instrument de scris.
După ce a fost lăsată la Tavernă, mă așteptam ca restul cărții să relateze întâmplările neobișnuite petrecute acolo. Am avut o mare surpriză, însă, în momentul în care Sara hotărăște să evadeze din acel loc îngrozitor și, alături de Alex, are parte de o grămadă de peripeții care reușesc să îți capteze atenția și să îți dorești să continui lectura. O bună parte a poveștii a avut loc pe mare, lucru pe care l-am adorat.
Pe măsură ce dădeam paginile, curiozitatea mea a început să crească din ce în ce mai tare pe măsură ce Sara afla despre lucrurile ciudate care se petrec acolo. În punctul culminant al întâmplărilor, Sara decide să fugă și să se ascundă la bordul unei nave - lucru pe care îl face și Alex, băiatul ce i-a promis proprietarei Tavernei că va avea grijă să nu evadeze nici o fată, sau, în caz contrat, să le aducă înapoi.
Pe parcursul acțiunii, Sara are parte de compania unui personaj neobișnuit, o felină care nu este deloc ceea ce pare.
Limbajul folosit (muierușcă, poșircă, mateloți etc) a reușit cu succes să mă teleporteze în acea lume maritimă, înzestrată cu magie și secrete care mai de care mai impresionante.
Acțiunea în sine este una complexă, dar ușor de înțeles și de urmărit. Mai avem parte și de prezența femeii-pirat Tan, care și ea ascunde o poveste de viață și un secret intrigant. Bănuiam cam despre ce era vorba, iar informațiile aflate despre ea au fost satisfăcătoare și complexe, adăugând totodată și elemente surpriză față de deducțiile mele.
Ca o preferință personală, poate că mi-ar fi plăcut să mai existe în plus încă o luptă între pirați, cu magie sau fără, sau chiar să aibă parte de încă o furtună brutală care să îi pună în impediment, să le aducă pagube semnificative bărcii sau să le îngreuneze misiunea principală.
Mi-a plăcut mult punctul culminant, unde am aflat insula pe care trebuiau să ajungă pentru a pune lucrurile la punct și, cel mai important, am aflat abia pe la sfârșit semnificația titlului și pot să spun că am fost impresionată. Inițial făcusem o total altă legătură însă mi-a plăcut foarte, foarte mult ce am aflat. Recomand. ⭐️⭐️⭐️⭐️⭐️