Trebuie să recunosc faptul că la început eram mai reținută față de Stephen King. Auzisem că finalurile cărților sale sunt nesatisfăcătoare sau explicațiile nu sunt suficiente. După ce l-am evitat o bună perioadă de timp, Carrie a fost prima carte pe care am citit-o de la el.
Cartea este relativ scurtă, două sute și ceva de pagini. Mi-a plăcut până undeva pe la pagina o sută și umpic.
Pe scurt, este vorba despre o tânără batjocorită la școală și cu o mamă fanatică religioasă. Carrie deține puteri telekinetice. Acțiunea se împarte în două: prima parte o prezintă pe fată cum este luată în râs la școală, mai specific în baia fetelor, după ora de sport când îi vine pentru prima oară menstruația. Batjocura ține cam cincizeci de pagini. A doua parte a romanului aparține de balul organizat în incinta școlii și planurile malefice ale colegilor ei de a o face încă odată de râs. A fost interesant la început, m-a captivat, însă la un moment dat am început să mă plictisesc și nu mai știam cum să fac să ajung odată la final. Nu pot să spun că m-a ținut cu sufletul la gură, căci deja mi se conturase în cap cum avea să se termine și am avut și dreptate. Nu a fost un final nicidecum satisfăcător. M-a lăsat oarecum să simt că am citit degeaba. Cu alte cuvinte, nu m-a impresionat în mod deosebit, dar având în vedere faptul că romanul este și debutul lui, nu ar trebui să fiu atât de dură.
Din partea mea are trei steluțe. Nu regret că am citit-o, a fost interesantă, dar până la un punct. ⭐️⭐️⭐️☆☆
Comments