Nici nu știu cum să încep sau cum să exprim în cuvinte cât de mult mi-a plăcut această carte. Inițial, mi-am propus să citesc unul sau două capitole și să mă ocup de alte lucruri, însă pur și simplu nu m-am putut opri din citit, așa că am finalizat-o într-o zi.
Foarte pe scurt, în carte este vorba despre Louise, personajul principal, care primește o cerere de prietenie de la o fostă colegă de liceu, dar care e moartă de mai bine de 25 de ani. Pentru a afla mai multe despre cine este în spatele contului, aceasta intră în legătură cu alte două foste colege.
Inițial, credeam că voi avea parte de o carte plină de clișee, cu un final așteptat, precum multe alte filme văzute tot pe aceeași temă. Verdictul era unul clar, ori Maria într-adevăr era moartă, ori a stat ascunsă în toți acești ani și s-a întors să se răzbune.
Pe parcurs, aflăm faptul că Louise a fost căsătorită cu un băiat pe care l-a admirat în liceu și au avut împreună un copil.
Am avut parte de multe întorsături de situație, poate chiar mai multe decât mi-aș fi dorit. În momentul în care mă dezmeticeam după o situație, cartea îmi mai pregătea o surpriză în paginile următoare.
Mi-a plăcut mult și faptul că au fost prezente replici și descrieri amuzante, un umor specific anilor 1989. Cartea oscilează între nararea a două planuri, prezentul, 2015 și perioada liceului, chiar înainte de nenorocire.
Descrierile uniformelor școlare, dialogurile specifice, tipologiile de liceeni - toate acestea au reușit să mă teleporteze în acele vremuri.
Prietena lui Louise, Polly, a fost o fire energică, veselă, tipul acela de femeie cu capul în nori, dar inteligentă și descurcăreață în situațile importante.
Sophie a întruchipat perfect acea ființă manipulatoare, care se victimizează constant și încearcă să iasă din situații întotdeauna înviingătoare. A fost conturată extrem de bine și de meticulos. Replicile ei au fost logice, bine gândite.
Spre final, povestirea ajunge în punctul în care se face o paralelă între balul de absolvire din 1989 și reuniunea din 2015 a promoției. Unele capitole au prezentat reuniunea, iar celelalte balul de absolvire. A fost o paralelă foarte bine gândită, iar situațile petrecute în ambele planuri au fost foarte bine gândite.
Aș mai vrea să adaug și faptul că m-au iritat la culme capitolele cu personajul Catherine. Apăreau de nicăieri, erau scurte de o pagină și nu aveau nici un sens, nici măcar nu prezentau cine discută cu femeia sau înspre cine se uită. Nu mai era prezent nici un alt nume. Tot spre final a fost aruncată bomba iar eu am înțeles legăturile și ce a dorit autoarea să transmită.
Întreaga carte a fost un amalgam de emoții, de curiozități, de bănuieli, iar o parte din deznodământ pot să spun că a fost o adevărată surpriză.
PS: Îmi pare rău că nu am fost atentă când am cumpărat-o, iar cartea a fost o ediție de bununar. A fost minusculă, cât un vocabular, iar scrisul a fost foarte mărunțel. M-am ales cu o durere de cap citind paginile, însă pot să spun că a meritat.
Recomand. ⭐️⭐️⭐️⭐️⭐️
Comments