Înainte să pun această recenzie pe blog, am stat foarte mult să mă gândesc dacă merită sau nu. La prima vedere, modul în care este scrisă cartea, exprimarea, propozițiile extrem de scurte, dialogurile, totul te duce cu gândul la faptul că acest roman a fost scris în câteva zile, la repezeală. Nici măcar titlul nu l-am înțeles pe deplin. În afară de faptul că protagonista le spunea așa prietenilor săi, nu îi găsesc un alt subînțeles.
Pe scurt, este vorba despre bunicul personajului feminin principal care deține o casă (sau chiar întreaga insulă, asta m-a făcut extrem de confuză) și căruia îi moare soția. Acesta pare că intră într-o stare de nebunie și incoerență, nu mai știe pe ce lume se află și vorbește doar baliverne. Mătușile protagonistei alături de mama acesteia încearcă să se dea fiecare pe lângă bietul bătrân, tocmai pentru a pune mâna pe moștenire.
În fiecare vară, are loc vizita pe insulă, unde se formează grupul de prieteni: protagonista, Johnny, Gal, iar la restul nu am reușit să le rețin deloc numele.
În vara în care protagonsita a împlinit 15 ani, aceasta are un accident și nu își mai amintește nimic din ce s-a întâmplat. Toată lumea din jur, inclusiv prietenii ei îi ascund ce s-a întâmplat și de fiecare dată când vine vorba despre acea vară, aceștia schimbă subiectul.
În vara în care împlinise 16 ani, aceasta nu vizitează insula, ci pleacă în vacanță cu tatăl său. (acesta a părăsit-o pe ea și pe mama ei pentru o altă femeie)
În următoarea vară, cea cu „numărul 17” hotărăște să se întoarcă pe insulă și, după vreo 80 de pagini plictisitoare, în sfârșit aflăm care era misterul din spatele lucrurilor. Autoarea a strecurat de-alungul romanului indicii și „hint-uri”, însă personal mi s-au părut prea evidente. Pe la pagina 50 deja aveam formată în cap o teorie și chiar speram ca finalul să mă dea pe spate, însă am fost dezamăgită că totul s-a întâmplat așa cum am prezis și nu am găsit nimic care să mă facă să fiu uimită. O tematică și o idee pe care am mai întâlnit-o în multe alte locuri, o idee și o răsturnare de situație mult, mult prea folosită.
Personal, nu m-a impresionat nici stilul de scriere dar nici acțiunea. Mai mult de jumătate din carte a fost plictisitoare, iar așteptarea nu a meritat deloc.
Din partea mea are două steluțe - deoarece au fost aproximatix 30 de pagini în care chiar m-am simțit bine -, însă nu știu dacă sunt în măsură să spun clar și răspicat faptul că nu, nu o recomand. Eventual pentru cei care își doresc un mod de scriere mai ușor (este foarte săracă în vocabular), ceva care se citește repede într-o zi ploioasă și care uimește doar dacă nu prea ai experiență cu acest gen de cărți, fiind la început. ⭐️⭐️☆☆☆
コメント