Când am început să citesc romanul Simonei Lungu, mă așteptam să fiu întâmpinată de o luptă între doi îndrăgostiți și lumea din jur. Am găsit, în schimb, un du-te - vino între cei doi, un schimb continuu de replici tăioase fără sens, vorbe grele, conflicte forțate și acuzații nefondate, scoase din burtă sau exagerate.
Protagonista alege să predea la o școală dintr-un sat aflat la distanță prea mare de casă, - lucru care o nemulțumește pe mama acesteia - unde îl întâlnește pe Roly, un bărbat de etnie romă, avocat.
Începutul romanului sună cam așa: După ce vizitează școala și își găsește pe ultima sută de metri un loc în care să stea (??) Alina alege să meargă la discotecă alături de noua sa prietenă, Dana, unde are parte de pipăieli, priviri și atenți nedorite din partea bărbaților de acolo. După o oră în care prietena sa dispare fără urmă, Alina hotărăște revoltată să părăsească locul și să iasă afară, unde este deranjată de faptul că un bărbat sprijinit de perete nu îi acordă și el atenție - în condițiile în care mai devreme era indignată de acest lucru.
Îl abordează și îi cere să o ducă acasă. Abia mai târziu realizează greșeala făcută, și anume faptul că se află în pustietate cu un străin și începe să fugă, acuzându-l de inteții de viol.
Dialoguri forțate, cuvinte grele aruncate de nicăieri, strădanii inutile prin care cei doi încearcă să se facă geloși unul pe celălalt.
M-am bucurat, totuși, că începând cu pagina 80 și ceva, lucrurile au început oarecum să revină la normal. Personajele au fost mai naturale și mai umane, dialogurile au primit încet-încet mai mult sens. Mai târziu, însă, lucrurile au luat-o din nou pe arătură.
Am fost foarte dezamăgită de modul în care a fost prezentată povestea. Ideea a fost bună, intrigantă, însă modul în care a fost abordată a lăsat mult de dorit. M-au deranjat enorm personalitățile create și nu am reușit să mă atașez de nici unul dintre personaje. Povestea de viață a Danei a fost oarecum interesantă, am reușit să rezonez cu ea și să îi înțeleg deciziile și dorințele față de Cristi, de aici și numărul de stele pe care l-am acordat. A fost o poveste de viață cu care oricine s-ar putea confrunta la un moment dat, orbit de iubire.
Recomand? Nu recomand? Niciodată nu am fost mai confuză de atât. ⭐️⭐️⭐️☆☆
Comments