❗ Am încercat să evit pe cât posibil spoilerele, însă în unele fraze nu am reușit să transmit ideea de bază fără să nu menționez câteva aspecte importante ❗
„Suflete captive” conține cinci povești de viață diferite, toate cu o încărcătură emoțională puternică ce se îmbină armonios cu câteva nuanțe de umor.
Prima poveste reprezintă viața unei femei tinere, care a ales un trai sigur, alături de un soț muncitor și în putere în defavoarea educației și a unui coleg de clasă dispus să lupte pentru aceasta. Ileana nu a acceptat dragostea lui George, pe motiv că băiatul era un visător; nu avea bani, nu avea slujbă, iar din punctul ei de vedere, nu avea nimic altceva ce să îi ofere decât promisiuni.
Actualul soț, Costel, reprezintă singura sursă de venit în casă, dar totodată este un bărbat violent care o tratează pe Ileana ca pe o cârpă, fiind chiar capabil mai spre finalul povestirii să își lovească propriul copil.
Pe tot parcursul povestirii m-am simțit teleportată într-o atmosferă tipică satului în care locuiam; limbajul personajelor sau faptul că Ileana cumpăra de la magazinul din colț „pe caiet” - elementele ce îmi aminteau de copilărie. Am fost surprinsă să aflu că cei doi locuiau defapt la bloc și nu într-o casă, iar acest lucru m-a scos puțin din imaginea pe care mi-am creat-o, însă m-am obișnuit repede.
❗ Finalul mi-a plăcut la nebunie. Nu mă așteptam ca soțul ei să aibă chiar o asemenea soartă, însă a meritat-o din plin. Mi-a plăcut realismul și faptul că în inima Ileanei nu a mai fost loc pentru George, din cauza timpului ce s-a scurs și a traumelor lăsate de o căsnicie chinuită și tristă. Nu a fost nimic forțat.
La a doua povestire m-am amuzat foarte mult. Pot să spun că nu a fost pagină peste care să trec fără ca măcar să pufnesc. Limbajul personajelor, comportamentul, acel grup de băieți tipic mi-au adus un zâmbet larg pe buze și am citit cu plăcere această povestire.
Pe scurt, este vorba despre un băiat de la sat, muncitor, harnic, descurcăreț, dar care însă nu reușește să își găsească o soție. Împins de la spate de mama sa și de prietenii săi, acesta face o vizită discotecii, unde o cunoaște pe Alina.
Pe parcursul acțiunii protagonistul își pune în valoare inteligența, dar și compasiunea pentru cei din jur. Obișnuit să fie întotdeauna controlat de mama sa, acesta se întristează la auzul vorbelor femeii și la faptul că nu o vrea pe Alina de noră. Alina era văzută ca o destrăbălată și nu avea o reputație prea grozavă în sat.
După ce rupe legătură cu fata, aceasta în caută pe Dorel și îi spune că o ia de soție, căci este gravidă și o rupe tatăl său în bătaie. Deși sfaturile cu privire la acest lucru îl lovesc din toate părțile, Dorel o ia pe Alina de soție.
❗ Am citit cu emoții continuarea povestirii, deoarece m-ar fi deranjat la culme să rămână împreună. Cu toate acestea, Alina și-a arătat adevărata față și l-a părăsit pe protagonsit pentru adevăratul tată al copilului, cu toate că susținea la început că nu știe cine este.
Protagonistul avea o inimă bună și un suflet mare, era o persoană prea bună și inimoasă ca să rămână cu o asemenea ființă profitoare.
Despre a treia poveste poate am să vorbesc mai puțin. A fost interesantă, o adevărată lecție de viață, însă nu mi-a rămas în mod special întipărită în minte și chiar am fost nevoită să stau să mă gândesc. Este vorba despre un băiat sărac care intră în niște afaceri mai ilegale pentru a face rost de bani pentru mama sa bolnava. Șeful său se dovedește a fi un bărbat cumsecade. Îi dă o mare parte din sumă câștigată în loc să împartă egal, iar când ❗ este prins de poliție, îi spune protagonistului să fugă, să se ascundă. În final, ajunge să facă pușcărie, confirmând că a lucrat singur, iar protagonistul se întoarce la viața sa de zi cu zi.
A fost o lectie dură despre faptul că sărăcia și nevoia de bani te poate împinge uneori să faci lucruri necinstite, chiar dacă în esență ești o persoană bună și nu ai răni nici o muscă.
A patra povestire surprinde viața unui câine care, odată ce a îmbătrânit este legat în lanțuri și neglijat. Într-o zi, stăpânii decid să scape de el aruncându-l într-un sac pe o câmpie.
Am fost foarte fericită să aflu că sfârșitul său nu va fi unul trist, căci cățelușul a fost salvat de un cioban și, după ce a parcurs un drum pe jos de câteva săptămâni înapoi acasă unde a fost respins, și-a găsit locul în inima unei bătrâne la fel de singure ca el.
❗ Finalul a fost extrem de trist, deoarece prezenta soarta cățelușului cu care a fost înlocuit bătrânul câine. Acesta, ajuns și el la o vârstă înaintată, este pus în lanțuri și uitat.
Totul a fost foarte trist și am citit cu greutate această povestire.
Despre a cincea povestire, de data aceasta chiar nu vreau să spun multe cuvinte. Este vorba despre părinții uitați de copii. Finalul a fost unul dur, surprinzător, trist, un final care merge exact la inimă. A fost neașteptat și a trebuit să citesc de două ori paragraful respectiv ca să mă conving că am citit bine ceea ce am citit. A fost cea mai tristă poveste dintre toate și a avut o încărcătură emoțională de nedescris; o capodoperă.
Sper ca această autoare să mai scrie cărți de acest gen. Concluzia mea este că romanul reprezintă un „Ion” mult, mult mai reușit.
Recomand. ⭐️⭐️⭐️⭐️⭐️
Yorumlar