Ca să încep cu câteva cuvinte și să descriu, în mare, cu ce impresie am rămas după ce am finalizat romanul de la Colleen Hoover, a fost o lectură relaxantă, fără prea multe întorsături de situații și un stil de scriere plăcut, dar care nu a reușit să mă țină deloc în suspans sau să îmi trezească vreo emoție puternică.
Romanul începe cu o discuție între Lily Bloom și Ryle, la început doi străini, dar care încep ușor-ușor să afle detalii din viața celuilalt. A fost un dialog de vreo 30 de pagini, dar cu toate astea nu pot să spun că m-am plictisit. Am aflat despre moartea tatălui protagonistei, părerile sale în legătură cu el, dorințele ei și așteptările acesteia de la viață.
Lily decide să își deschidă o florările și are parte de ajutorul surorii lui Ryle care, din întâmplare, se afla în zonă și se oferă să îi dea o mână de ajutor cu pregătirile locului. Lily află abia mai târziu cine este femeia respectivă cu adevărat.
Acțiunea în sine e oarecum banală și nu pot să spun că aduce mare lucru în atenția cititorului. Printre capitolele în care am urmărit evoluția relației dintre Lily și Ryle - Ryle susținând la început faptul că nu caută nimic altceva decât aventuri, iar Lily își dorește fix opusul, reușind în final să îi fure inima bărbatului și să îl facă să își dorească o relație stabilă - avem parte și de câteva scrisori adresate lui Ellen, prezentatoarea TV, în care fata își destăinuie secretele din perioada liceului. Aceasta îi povestește cum, pe scurt, s-a îndrăgostit de un băiat fără adăpost și l-a chemat în casa ei și în camera ei atunci când părinții erau plecați.
Aflăm pe parcurs faptul că tatăl lui Lily a fost abuziv și își bătea soția. Prin cartea aceasta, Colleen Hoover a urmărit ca fata să poată să își înțeleagă mai bine mama și să fie pusă în pielea ei atunci când Ryle se transformă încet-încet într-un bărbat agresiv și manipulator.
După 9 ani de când a dispărut din viața sa, Atlas - băiatul fără adăpost - reapare și îi dă viața peste cap, făcându-l pe Ryle gelos și paranoic, cu toate că lucrurile stau cu totul altfel iar el nici măcar nu se deranjează să ceară o explicație de la Lily.
Mi-ar fi plăcut ca Atlas să apară mai mult în a doua parte a romanului. Am simțit că prezența sa a fost cam superficială, iar momentele dintre cei doi puteau fi mult mai intense și mai pline de emoție, de sentimente.
Nu am reușit să mă atașez de nici un personaj, iar acțiunea în sine nu mi-a trezit cine știe ce interes să continui. Finalul era evident, deși nu mă așteptam ca Ryle să se transforme într-un astfel de om. Cu toate astea, stilul de scriere e plăcut, iar cartea merge de minune citită într-o zi ploiasă sau într-o zi leneșă, având o acțiune care nu prea dă mari bătăi de cap. ⭐️⭐️⭐️☆☆
댓글